Foaie verde de lipan,
– Plec, Mărie, militar
C-a venit timpul și data
Ca să-mi fac și eu armata,
Eu te las, mândro, cu bine
Să nu uiți, fată, de mine
Și să-mi scrii neapărat
Ce mai este nou prin sat.
– Du-te, Ionele, cu bine
Că n-am să te uit pe tine
Și-am să te doresc mereu
Să nu-ți fie ție greu.
– A trecut, Mărie, lună
Ți-am trimis scrisori întruna,
Timpul greu a mai trecut,
Nu-i ușor să fii recrut.
– Fă-ți, Ionele, datoria
Cum îți cere România
Că nu poate fi bărbat
Cel care n-a fost soldat
Și știu că n-ai să te lași
Să fii în pluton fruntaș
Că nu e oltean bărbat
Cel care nu este gradat.
– Îți promit, mândro, pe drept
Că-n curând voi fi sergent
Și-ai să fii mândră de mine
Cum și eu am fost de tine.
Sensul versurilor
Un tânăr pleacă în armată și își ia rămas bun de la iubita sa, promițându-i că va deveni sergent. Ea îl încurajează să-și facă datoria pentru România și să devină un soldat de succes.