Hăuli, uli, uli, uli, u, le!
Hăulesc gorjencele
Când strigă dragostile,
Când merg vara prin păduri,
Uă, lele,
Ca să-adune uscături,
Și le leagă cu nuiele
Și vin acasă cu ele.
Hăuli, uli, uli, uli, u, le!.
Hăuli, uli, uli, uli, u, le!
Hăulii, cât hăulii,
Și neicuța m-auzii,
Lăsă coasa și veni,
Uă, lele,
Să m-ajute la surcele,
Mi le duse pân-acasă
Și uită neica de coasă.
Hăuli, uli, uli, uli, u, le!.
Hăuli, uli, uli, uli, u, le!
Îmi luai brațul cu surcele,
Intrai în casă cu ele,
Făcui focu-n vatră mare,
Uă, lele,
Și lui neicuța mâncare,
Să vezi ce i-am pregătit:
Azimă caldă și-un pui fript,
Ia, neicuță, și mănâncă
C-oi fi obosit de muncă.
Hăuli, uli, uli, uli, u, le!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o zi din viața unei femei care merge în pădure după lemne, este ajutată de iubitul ei și apoi îl așteaptă acasă cu mâncare. Este o celebrare a dragostei și a vieții simple la țară.