Mai ține-mă, Doamne, așa
Zece ani lângă neica
Să-mi văd viața împlinită,
Să-l iubesc, să fiu iubită,
De-aș ști că mănânc pământ
Nu vreau să mi-l pierd nicicând,
Cântecu-mi ține viața
Și neica tinerețea.
Că și astăzi când te văd,
Neicuță, din ochi te pierd,
Nici în vis nu scap de tine,
Mă bagi în pământ cu zile,
Că numai dragostea ta
Îmi ține tinerețea,
Cântecu-mi dă bucurie,
Tu-mi dai tot ce-mi place mie.
Atunci când nu ești cu mine
Orice-aș face nu-mi e bine,
Unde merg și orice fac
Nimic nu-mi mai e pe plac,
Că mă trage inima
Numai la gurița ta,
Știe inimioara mea
Că mi-ești mai drag ca viața.
Că dragostea dintre noi
O știm numai amândoi,
Că-i mai dulce dragostea
Când n-o știe nimenea
Decât luna de pe cer
Și iarba care-o călcăm,
Și dac-ar ști tot pământul
Tot mi-aș ține legământul:
Să-l iubesc cât viața ține,
De-oi muri să-l iau cu mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă devotamentul profund față de persoana iubită și teama de a o pierde. Vorbitoarea își dorește să-și petreacă viața alături de partener, dragostea fiind esența existenței sale.