Mamă, ție pot să-ți spun
Tot focul meu
Că-mi vine să strig pe drum
De dor greu,
Să-ți spun nu fac bine,
Să tac arde-n mine
Dar vreau, maica mea,
Ca să spun focul cuiva,
Nu știu, maică, nu știu
Cui aș putea spune
Focul ce mă frige-ntruna
Și arde în mine.
Vino-aproape lângă mine
Ca să-ți spun
Ce nu pot să spun
La lumea de pe drum:
Iubesc un băiat
Și mi-e tare drag,
Ți-am spus, maica mea,
Ce-mi apasă inima,
Acum poți, măicuță,
Să spui ce vrei tu,
Ți-am spus, măiculiță,
Ce-mi apasă sufletul.
Mamă, lasă-mă să iau
Pe cine-mi place
Că-l iubesc și țin la el
Și n-ai ce-mi face,
Nu vreau, maica mea,
Nimic altceva
Decât pe neica
Lângă el să-mi duc viața,
Și el mă iubește,
Vrea să stea cu mine,
N-asculta, maică, la lume
Că nu ne vrea bine.
Sensul versurilor
O tânără se destăinuie mamei sale despre iubirea pe care o poartă unui băiat și despre dorința de a-și trăi viața alături de el, în ciuda opoziției lumii. Ea își caută sprijinul și înțelegerea maternă.