Nu mai vreau, nu mai vreau
Guriță, neică, să-ți dau,
Nici guriță, nici obraz,
Să mori de necaz,
Nici ochișori, nici sprâncene,
Să cauți urmele mele,
Pune-ți flori la pălărie,
Caută-ți altă Mărie!.
Sâc, sâc, sâc, neică, mă duc
Să-mi cumpăr țoale din târg,
Să-mi iau batic și mărgele
Și fustă cu floricele,
Să mă gătesc, să iau satul
De la un capăt la altul,
Să trec și prin poarta ta
Să plângi, neică, gura mea.
Că de când te-am cunoscut
O vorbă n-ai pomenit
Că vrei să mă faci mireasă
Și cu mine să faci casă,
Și tot timpul m-ai pândit
Ca să mă prinzi la iubit,
Degeaba m-ai bănuit
Și pentru ce n-am făcut.
O să vezi, neicuț-al meu,
Că mâine-o să-ți pară rău
Și ți-o albi păru-n cap,
De ce ți-e frică nu scapi,
Lasă-mă să mă gătesc,
Om calumea să-mi găsesc,
Să fie fudul cu mine,
Să trăiesc cu drag pe lume,
Sâc, sâc, sâc, neicuță, sâc,
Bărbați ca tine mai sunt,
Ce mult o să te căiești,
Tu ca mine nu găsești.
Sensul versurilor
Femeia părăsește un bărbat care nu a apreciat-o și nu s-a angajat într-o relație serioasă. Ea își afirmă independența și îl avertizează că va regreta pierderea ei.