De ce ți-e frică, vecine,
Când vii seara pe la mine
Că te vede cineva
Și află toată lumea?
Și ce dacă, măi vecine,
Mie nu-mi pasă de nimeni,
Ție de ce ți-ar păsa,
Ce poa’ să-ți facă lumea?!
Lumea știe să vorbească
De noi și dragostea noastră,
Dar ție ți-e frică tare
Parc-ai fi o fată mare,
Și ce dacă, măi vecine,
Mai vii seara pe la mine,
Știi că sunt femeie bună
Nu te las pe bătătură!
Vino la mine, vecine,
Și să nu-ți fie rușine
Nici de mama, nici de tata,
Nu mai sta să-mi păzești poarta,
Și ce dacă, măi vecine,
Mai vii seara pe la mine,
Eu sunt femeie miloasă
Te iau și te bag în casă.
Știi ce m-am gândit, vecine?
Din vecin să te fac mire,
Eu din vecină mireasă,
Avem masă, avem casă,
Cum să mă mărit cu altul
Că-ntre noi e numai gardul,
Hai să dărâmăm și gardul,
Să ne luăm, să știe satul,
Și ce dacă, măi vecine,
Mai vii seara pe la mine,
Știi că sunt femeie bună
Nu te las pe bătătură!
Sensul versurilor
O femeie își încurajează vecinul timid să își asume relația lor, depășind frica de judecata comunității. Ea propune o relație asumată, chiar căsătorie, sfidând convențiile sociale.