Ce-i cu tine, neică, de ce nu-mi vorbești?
Să știu și eu de mă mai iubești,
C-ai plecat atunci când eram și noi bine,
Nu mai știu, neică, nimic de tine,
Măcar de mi-ai spune
Ce-am greșit față de tine
De-ai plecat, neicuță, de la mine,
Ți-ai luat lumea-n cap
Și știai cât mi-ești de drag
Spune-mi, neică, spune-mi ce să fac!
Nu mai am răbdare s-aștept ani de zile,
Orice-ar fi vino, neică, și spune
De ți-ai găsit alta și trăiești bine cu ea,
Dar să nu-ți bați joc de viața mea,
Nu te mai ascunde,
Mai bine vino și spune
Unde ești, ce faci, ce e cu tine,
Gândește-te bine
Cât mai țin, neică, la tine
Ca să nu fie prea târziu mâine.
Stau singură-n casă și mă mir de tine
Unde ești cum trăiești fără mine,
Te jurai să te cred ce mult mă iubești,
Și-acum nu vrei nici să-mi mai vorbești,
Ai curaj și spune
Ce vrei și ce ai de gând
Să știu și eu pe ce drum apuc
Sau să ne luăm drumul
Chiar de unde l-am lăsat
Și-amândoi să-l ducem pân’ la cap.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și confuzia după ce partenerul ei a plecat fără explicații. Ea îl imploră să comunice, indiferent dacă a găsit pe altcineva sau nu, pentru a putea înțelege ce s-a întâmplat și a-și continua viața.