Cum o trăi floarea-n spini
Și-unii copii prin străini,
Ce inim-o fi având
Să-și lase maica plângând,
Tată, soră, mamă, frate
Și să trăiască departe
Unde nu cunoști lumea
Și nici vorba nu-i a ta?!
Dacă mi-ar da lumea toată
N-aș lăsa mamă și tată,
Soarele de mi l-ar da
Nu mi-aș lăsa lumea mea
Să stau în lume străină
Unde nu cunosc pe nimeni
Decât frunza și iarba
Ce crește-n toată lumea.
Cum nu le-i fi dor de sat,
De tot ce le-o fi fost drag,
Să pleci de focul la bani
Să-ți vezi maica la cinci ani,
Și de dor poate se duce
Și-i găsești la cap o cruce,
Și-auzi cu păreri de rău
C-a murit cu focul tău?!
Stați, copii, la vatra voastră
lângă casa părintească
Unde neamul e-ngropat,
Nu plecați că e păcat,
Aici ceasul când îți vine
Plânge neamul după tine,
Acolo dac-ai muri
N-are cine te jeli.
Refren:
Așa e viața,
Îți dă numai ce vrea ea,
Nu-ți face pe plac,
Nu-ți dă ce ți-e drag!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și regretul alegerii de a pleca în străinătate pentru bani. Subliniază importanța familiei și a patriei, avertizând asupra consecințelor negative ale emigrării.