Nu te pun naș că ai bani,
Nici să vad-ai mei dușmani,
Nici că ești iubit de lume,
Te pun ca mi-e drag de tine,
Mi-e drag că iubești lumea
Și te-nțelegi cu nașa,
Parc-ați fi făcuți de-o mamă,
Cu voi m-aș lega la rană.
Ai plecat copil sărac
Și singur te-ai ridicat,
Ai muncit și-ai câștigat,
Omenia ți-ai păstrat,
Pe mulți ai mai ajutat,
În stânga și-n dreapt-ai dat,
N-a deschis vreunul gura
Tu să nu îi întinzi mâna.
Mă rog pentru nașii mei
S-aibă tot ce-și doresc ei,
Că după inima lor
Le-aș da luna de pe cer,
Viața să le facă parte
De noroc și sănătate
Și la cât bine-au făcut
Domnul să le dea-nzecit.
Nașii mei știu să-și petreacă
Și la joc să se întreacă,
Toată lumea mi-i iubește,
Numai de bine-i vorbește,
Să mi-i țină Dumnezeu
Că sunt pe sufletul meu
Și dacă-i am lângă mine
Știu că totu-mi merge bine,
Nașilor, să îmi trăiți
Sănătoși și fericiți,
Orice zi e sărbătoare
Cu nașul și nașa mare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința profundă față de nași, evidențiind calitățile lor umane și rolul important pe care îl au în viața interpretului. Este o urare de bine și prosperitate pentru aceștia, subliniind legătura specială și respectul reciproc.