Nu mai vreau să pun la suflet
Nici oftat, nici supărare,
Mai bine-mi petrec c-un cântec
Să uit zilele amare,
Cântă, omule, cu mine
Atunci când ești supărat
Să vezi că te simți mai bine,
Vesel, nu trist și-ncruntat.
Ascultă, omule-ncoa:
Să nu crezi că viața mea,
Să nu crezi că viața mea
E mai brează ca a ta,
Ia-ncearcă și tu să cânți
De necazuri să mai uiți,
Uită griji, uită nevoi,
C-alții sunt mai rău ca noi.
N-o să vezi până la moarte
Om să le aibă pe toate
Frumos, tânăr, mulțumit,
Sănătos și fericit,
Degeaba ai averi și bani
Că nu trăiești mii de ani,
Să fii mulțumit cum ești
Că lumea n-o-mpărățești.
Care om din astă lume
N-a trecut prin rău și bine,
Cin’ n-a zis măcar o dată
„Fir-ar a naibii de soartă!”?
Dumnezeu azi ne iubește,
Peste-o zi ne pălmuiește,
Cât trăim și-avem speranță
Mai avem și drag de viață,
Atunci când îți pierzi speranța
Doi bani nu mai face viața,
D-aia beau, petrec și cânt,
Ce-am avut și ce-am pierdut?!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea vieții cu bune și rele, găsirea bucuriei în lucrurile simple și importanța speranței. Încurajează oamenii să cânte și să uite de necazuri, amintindu-le că toți trecem prin greutăți și că viața e prețioasă cât timp avem speranță.