Foaie verde și-o alună,
Zice lumea că nu-s bună,
Cum dracu să mai fiu bună
Că-s iubită la o lună,
Că bărbatul meu se duce
Tot la alta să se culce.
Dar-ar Dumnezeu, bărbate,
Să te ia dracu-ntr-o noapte,
Să nu mori în patul tău
C-ai fost cu mine prea rău,
Să nu-ți fie-n viață bine
Că ți-ai bătut joc de mine.
Eu aș vrea să mor diseară,
La trei zile să vin iară
Și să spun la lumea toată
Ce-am văzut pe lumea-ailaltă:
Cine pe-aici împărțește,
Pe lumea-ailaltă găsește.
Fiț-ar gură-afurisită,
De ce zici că nu-s cinstită?
Că eu nu mă știu pătată
Decât c-un primar o dată,
O dată c-un pădurar
M-a prins cu capra-n lăstar,
Și popa m-ar fi iubit,
Cu el n-am păcătuit,
Cu Costică și Ilie,
P-ăialalți dracu să-i știe.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă frustrarea și durerea cauzate de infidelitatea soțului și de judecățile aspre ale comunității. Ea lansează blesteme asupra soțului și își exprimă dorința de a muri, dar și de a reveni pentru a dezvălui adevăruri despre viața de apoi.