La umbră deasă de prun
Neic-am zis că ești om bun,
Veneai toate serile
Când se iveau stelele
Și ziua pe potecuță
Mereu mă strigai, neicuță,
Dar de-o vreme, ce păcat,
Neică, m-ai lăsat.
Vin’, neic-al meu,
Vin’, dragul meu,
Că nu mai pot de dorul tău!.
Mai ții minte, neică, bine
Acum o lună de zile
Cum jurai pe lună plină,
Pe dragostea din inimă
Și mă mângâiai pe păr
Pe brațul tău să adorm,
Spune-mi ce s-a întâmplat,
De ce ai plecat.
Vin’, neic-al meu,
Vin’, dragul meu,
Că nu mai pot de dorul tău!.
Am crezut tot ce mi-ai spus
Și-a rămas să-ți dau răspuns,
Te-aștept, dar nu vii, neicuță,
Nu-ți mai e dor de guriță,
Îmi spunea măicuța mea
„Vezi, fato, de treaba ta
Că băieții toți încearcă
La multe fete la poartă!”.
Vin’, neic-al meu,
Vin’, dragul meu,
Că nu mai pot de dorul tău!.
De maica n-am ascultat,
Știam bine c-ai jurat
Cu mâna pe inimioară
Într-o zi de vară,
Eu zic să-ți dau un răspuns
Și să spun ce-aveam de spus:
Chiar dacă îmi pare rău,
Tu să-ți vezi de drumul tău,
Rău am făcut
Că te-am crezut,
De-aici încolo m-am lecuit!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea unei fete în dragoste, după ce a fost părăsită de cel pe care îl iubea. Inițial, ea a crezut în jurămintele lui, dar acum realizează că a fost naivă și decide să meargă mai departe, învățând din această experiență.