Eu mă rog, Doamne, de Tine
Ca să ai grijă de mine
La lume să pot cânta,
Să nu mă poată uita,
Lumea să-mi asculte
Cu drag cântecul
Că nu vreau ca să mă uite
Cât e pământul.
Cât o să trăiesc pe lume
Ce-i frumos cânt pentru tine,
Cânt de dor și veselie
Din suflet, cu bucurie,
Cântecul s-aline
Supărarea ta,
Să-l asculți, să te simți bine,
Cum vrea inima.
Eu cu cântecul trăiesc
Și lumea mi-o-nveselesc,
Când oi muri las în urmă
Cântecul meu să-ți rămână,
Cu dor să-l asculți
Și să-ți amintești,
Numele să nu mi-l uiți
Și să-l pomenești,
Somnul mi-o fi dulce,
Fără vise rele,
Știu că vă las numele
Și cântecele mele.
Vers refren:
Of, lume, lume!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată divinității pentru protecție și un testament artistic. Artistul își dorește ca muzica sa să aducă bucurie și alinare, lăsând în urmă o moștenire muzicală care să-i păstreze amintirea vie.