Când treci de patruzeci de ani
Ai da averi și ai da bani
Să poți avea măcar treizeci
C-ai ști viața să ți-o trăiești,
Cât ești tânăr ești sărac
Și n-ai nimic din ce ți-e drag,
Alergi, muncești și trudești
Și nici nu simți că-mbătrânești.
Și când ai cei mai frumoși ani
Cum să-i trăiești dacă n-ai bani?!
Te zbați din zori și până-n noapte
Și lași ce-i mai frumos deoparte,
Uiți că e o vorbă-n lume
Să faci azi, să nu lași pe mâine,
Ușor anii tinereții
Ne trec în parte-a doua-a vieții.
Și azi când ai averi și bani
Ai adunat și niște ani,
De-abia acum vezi că ai greșit
Că n-ai făcut ce ți-a plăcut,
Omule, tinerețea
Nu stă la noi cât e lumea,
Tu ai lăsat-o să treacă
Și ce n-ai da ca să se-ntoarcă,
Nici banii nu te ajută
Și viața-ți pare mai urâtă
C-ai pierdut farmecul vieții
Și din dulceața tinereții.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul de a nu trăi viața la maximum în tinerețe, concentrându-se pe muncă și acumularea de bani. Când ajungi la maturitate și ai resurse, realizezi că ai pierdut farmecul tinereții și oportunitățile de a te bucura de viață.