Maică, de când m-ai făcut,
Of, câte-am mai petrecut,
Mai mult rele decât bune,
Noroc c-ai fost lângă mine
Să-ți spun, maică, focul meu
Să nu mi se pară greu,
Ție ți-am spus durerea
Să-mi răcoresc inima.
Câte palme mi-a dat viața
Mi-ai spus să nu-mi pierd speranța
Și m-ai învățat mereu
Să cred numa-n Dumnezeu,
Nu m-am dat, maică, bătută
Când de soart-am fost lovită,
Ai fost, maică, lângă mine
Mereu, la greu și la bine.
M-a pus viața la-ncercare
Cum pune pe fiecare
Și de câte-am avut parte
Am mers, maică, mai departe,
Când inimioara-mi plângea,
Maică, gura mea cânta,
Când îmi plângea sufletul
Mi-l potolea cântecul,
Eu mă rog, Doamne, de Tine
Să ai grijă și de mine
Că Tu pe toți ne iubești
Și pe toți ne miluiești!
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții și importanța credinței și a sprijinului matern în depășirea obstacolelor. Vorbitorul își găsește alinare în cântec și se roagă pentru protecție divină.