Pentru tine, neic-al meu,
Multe-n viață-am mai tras eu,
Multe-am tras și multe trag,
Dacă-mi ești drag, ce să fac,
Pentru gurița ta dulce
La cap de lume m-aș duce,
Pentru ochișorii tăi
Aș trece dealuri și văi.
De dragul tău zac la pat
Și nu găsesc niciun leac,
Că boala care-o zac eu
Nu mi-a dat-o Dumnezeu,
O am din cauza ta
Că mi-ai ars inimioara
Cu dragoste și cu dor,
Nici nu trăiesc, nici nu mor.
Pentr-un dulce sărutat
Multe rele ți-am iertat,
Mă minți, dar când mă privești
Mai tare mă zăpăcești
Și când ridici o sprânceană
Nu mai știu nici cum mă cheamă,
Când mă ciupești de obraz
Am uitat orice necaz.
Dar așa o fi făcut
Să te iubesc eu mai mult,
Așa e dragostea oarbă,
Să n-audă, să nu vadă,
De nu mi-ar fi drag de tine
Nici legată nu m-ai ține
Și de n-ar fi dragostea
Pentr-o vorbă te-aș lăsa,
Lasă-mi, Doamne, viața-așa,
Cu nimic nu mi-o schimba
Că știu bine ce iubesc,
După cine mă topesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și devotată, în ciuda suferinței și a greutăților. Persoana este dispusă să ierte și să îndure orice pentru persoana iubită, chiar dacă aceasta o face să sufere. Dragostea este văzută ca o forță oarbă și irezistibilă.
