Mă iubește Dumnezeu
Că mi-a dat tot ce-am vrut eu,
De jos am plecat din sat,
Dumnezeu nu m-a lăsat,
Câte am mai îndurat,
La nimeni nu m-am văitat,
Pot să trec peste ce-i greu
Dacă-L am pe Dumnezeu.
Toată viața am muncit,
Cu puțin m-am mulțumit,
Mai mult când am câștigat
În stânga și-n dreapt-am dat,
Nu mi-a plăcut lăcomia,
Am căutat omenia
Și m-am mulțumit mereu
Cu ce mi-a dat Dumnezeu.
Am crezut toată viața
Numa-n munculița mea
Și nu mi-am lăsat la greu
Nici frații, nici neamul meu,
E păcat atunci când pune
Banul pe om stăpânire,
Degeaba ai bogății
Dacă om nu știi să fii.
Nu-ți trebuie milioane
Să dai și la ăl de n-are,
Cu cinci lei în buzunare
Poți fi om cu suflet mare,
Când dai dă cu inima,
Să nu-ți tremure mâna,
Când împarți să dai frățește,
Dumnezeu te miluiește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru binecuvântările primite și importanța de a fi un om bun și generos. Subliniază că adevărata valoare nu constă în bogății materiale, ci în omenie și ajutorarea celor aflați în nevoie. Mesajul central este că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care dau cu inimă bună și îi ajută pe alții.