Frunzuliță viorea,
Frumoasă e dragostea,
Frumoasă e dragostea
Alături de neicuța,
Neică, floare de bujor,
După tine simt că mor.
Dulce e tinerețea,
Amară-i bătrânețea,
Cât e omul tinerel
Dragostea e lângă el,
Omul când îmbătrânește
Dragostea îl părăsește.
Eu când oi îmbătrâni
Tinerică n-oi mai fi,
Aș vrea să rămân așa,
Să mă iubească lumea
Și să cânt, și să doinesc,
Cu drag să mă-nvelesc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra frumuseții dragostei în tinerețe și a tristeții singurătății la bătrânețe. Exprimă dorința de a rămâne tânăr și iubit, învăluit în dragoste și cântec.