Bărbate, m-am săturat,
Am tăcut, dar nu mai tac,
Nu mai ai nicio măsură,
O ții într-o băutură,
Am încercat, te-am rugat
Să-ți bagi mințile în cap
C-o s-ajungi de râsul lumii
Din cauza băuturii,
Dar degeaba-mi răcesc gura
Că tu nu lași băutura,
Bei până rămâi mut,
Mă faci să te strâng de gât.
Să scape de gura mea
S-a jurat că nu mai bea,
Până când s-a deschis birtul
S-a dus dracu jurământul.
Măi bărbate, mă omori,
Vii acasă pe trei cărări
Și când ai un ban pe mână
Îl dai tot pe băutură.
Am bărbatul băutor,
În tot satul e dator,
Nici dacă i-aș coase gura
Tot n-ar lăsa băutura.
Măi bărbate, ce-i cu tine,
Vrei să mă omori cu zile,
Că de nimic nu-ți mai pasă,
Nici de copii, nici de casă,
Asta crezi tu că e viață
Să te-aduc acasă pe brață,
Să te-aduc acasă pe brață,
De prin cârciumi dimineață?!
Atunci când m-am măritat
Erai băiat așezat,
Ne-am iubit, ne-am luat din drag
Și erai fălos în sat,
Dar de câțiva ani încoace
Nu știu ce-o fi-n mintea ta,
Ai dat în patimă grea,
Nu cred că mai scapi de ea,
Eu nu ți-am zis să nu bei
Un păhărel, două, trei,
La un chef, la o zi mare
Sau la câte-o sărbătoare,
Dar tu bei pân’ te faci criță,
Nu ești de-o sticlă, neicuță,
Nu mai pot să stau cu tine,
Te las și-o să plec în lume.
Sensul versurilor
O femeie disperată de dependența de alcool a soțului ei își exprimă frustrarea și hotărârea de a-l părăsi. Ea rememorează vremurile bune și deplânge transformarea lui într-un bețiv, incapabil să-și asume responsabilitățile familiale.