Deschide cartea, părinte,
Să-mi citești rugăciuni sfinte,
Că mi-e casa fermecată
Și cununia legată,
Ne merge, părinte, rău,
Mă cert cu bărbatul meu,
Nici în ruptul capului
Nu mai intru-n voia lui.
Nici cu soacra nu mă-mpac,
Vine și-mi șade pe cap,
Se ia din orice de mine
De-mi vine să plec în lume,
Părinte, m-am închinat,
Dar ceva e necurat,
Cu cât mă rog și mă-nchin
Tot mai multe rele vin.
Pân-acum doi ani, în casă
Am avut viață frumoasă,
Mă-nțelegeam cu bărbatul,
M-aveam bine cu tot satul,
Soacra mi-era ca o mamă,
M-ajuta, îmi făcea treabă,
Atunci mi-a intrat în casă
O vecină dușmănoasă.
După nouă săptămâni
De post și de rugăciuni
S-a dus tot răul la dracu
Și bărbatul meu e altul,
Soacră-mea parcă-i mai bună,
Răul era din vecină,
Vecina de lângă casă
Când ți-e bine nu te lasă,
Dar Dumnezeu de Sus Sfântul
Într-o zi i-a strâmbat gâtul,
Alalt-ieri i-a luat piciorul,
I s-a spart în ochi ulciorul.
Sensul versurilor
O femeie se plânge preotului de problemele din căsnicie și de influența negativă a unei vecine. După rugăciuni, situația se îmbunătățește, iar vecina suferă diverse nenorociri.