Marian Hulpus – Domnișoara, Domnișoara

În stație la Lizeanu
Stăteam și citeam ziarul
Când văzui trecând o blondă
Ca după ultima modă.
Era-n fustă de piele
Și se tot plimba alene
Și trecea prin fața mea
De parcă mă provoca.
Mă dădui pe lângă blondă
Și-ntrai cu ea în vorbă:
„Domnișoara, domnișoara,
Ce program aveți diseară?”.
„Domnule, nu vă cunosc”,
Când zise ea supărată
„Nu cred că are vreun rost
Ca să ne vedem vreodată”.
Dar cum blonda-mi plăcea
Îi și aruncai o poantă:
„Dacă sunteți ocupată
Să ne-ntâlnim altă dată”.
Mă dădui pe lângă blondă
Și-ntrai cu ea în vorbă:
„Domnișoara, domnișoara,
Ce program aveți diseară?”.
Și-apoi ne-am tot întâlnit
Vreo trei săptămâni la rând
Până când i-am spus că vreau
Ca să vadă unde stau.
La-nceput că nu se poate
Și că am mers prea departe
Dar când i-am jurat iubire
A oftat și-a mers cu mine.
R: „Domnișoara, domnișoara,
Ce program aveți diseară?”.
„Domnule, nu te cunosc
Întrebarea n-are rost”