Am fost rănit de-atâtea ori, nu mai vreau
Dragostea, nu mai vreau
S-o iau de la capăt încă o dată
Să găsesc pe-altcineva să cad în păcat.
Sunt obosit de-atâta drum, nu mai pot
Că te iubeam, te iubeam cu foc
Inima care odată e zdrobită
Nu mai e ca prima oară, e mototolită.
Prima iubire nu se uită niciodată
Tu ai fost prima și ultima, am jurat-o
Nu pot s-accept gândul că nu mai ești cu mine
Mai bine singur, că nimeni nu e ca tine!
N-am vrut banii tăi, n-am vrut casa ta
Am vrut doar să-mi dai inima
Am fost prost că mi-am imaginat
Că rămânem împreună, era de așteptat.
Că unul va ceda, unul va ceda
Unul va lăsa tot ce-am trăit cândva
Sute de amintiri, o întreagă aventură
Le-ai dat uitării, zici că n-am fost împreună.
Și poate n-am fost eu cu toate în balanță
Da-n viață nimeni cum să iubești nimeni nu te-nvață
Și nu există „hai să luăm o pauză”
Într-o relație nu poți să-ți iei vacanță!
Și nu-i ciudat pe nume să îl strigi
Pe omul pe care vrei să îl alinți
Iar acum mă lupt eu cu mine
Toate astea ca să te uit pe tine.
N-ai să găsești,
Pe-altcineva,
Să te iubească cum o făceam eu cândva! x2
N-o să te iubească, n-o să te iubească nimeni altcineva
Cum o făceam eu, oo eu.. cândva!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul reflectă asupra relației pierdute, amintindu-și de promisiuni și exprimându-și convingerea că nimeni nu va putea iubi la fel ca el.