1. De ce, Doamne, ai lăsat
Om sărac și om bogat, mai
Om sărac și necăjit
Om bogat și fericit, mai.
R: Să fi lăsat, Doamne, lumea
Cum ai lăsat și pădurea, of, of
Toți copacii îngălbenesc
Și toți odată-nverzesc, mai.
2. De ce, Doamne, ai făcut
Om frumos și om urât
Omul frumos e iubit, mai
Omul urât, ocolit, mai.
R: Mai bine să fi făcut
Toată lumea la un rând, of, of
Și să nu fi auzit
De sărac și de urât, mai.
3. Doamne, eu mă rog la tine
Dacă poți, fă o minune
Să n-auzim în vecie
De urât și sărăcie.
R: Să trăim fără necaz
Fără lacrimi pe obraz, of, of
De necaz să n-auzim
Că doar o viață trăim, mai.
Să trăim fără necaz
Fără lacrimi pe obraz, of, of
De rele să n-auzim
Că doar o viață trăim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nemulțumire față de inegalitățile vieții, diferențele dintre bogați și săraci, frumoși și urâți. Se dorește o lume mai echitabilă, fără suferință și lipsuri, unde toți oamenii să trăiască în armonie.