1. Când merg cu mândra la joc
Îi pun flori de busuioc mai
La brau și după ureche
Să n-aibă-n lume pereche.
Refren: Îmbrăcată-n zavelcuță
Parcă e o porumbiță
Porumbiță jucătoare
Când o vede neica moare.
2. Cui nu-i place râsul, vorba
Învârtita, sârba, hora
La horă duminica
Nu are ce căuta.
Refren: Mie de mic mi-a plăcut
Să joc, să râd și să cânt
Să joc să mă-nveselesc
Cu mândra care-o iubesc.
3. Hai mândruță intră-n joc
Prinde-mă peste mijloc
Să jucăm sârba săltată
De la străbunici lăsată.
Refren: Hai să ne prindem în joc
Cu tot satul la un loc
Să jucăm în horă mare {bis}
Că e zi de sărbătoare
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a dansa și de a petrece alături de persoana iubită, celebrând tradițiile românești. Este un imn al veseliei și al dragostei împărtășite în cadrul comunității.