Aoleu, mandrele mele
Ce v-aș face câte trele
Cu părul făcut inele
Și pe poale cu mărgele
Că-mi făcurați viața grea
Aoleu și vai de ea.
Frumoase din cale-afară
Mi-ați făcut viața amară
Că de nu e zi sau noapte
Ca să nu trec pe la toate
Și-uite-așa mă prăpădesc,
Pe voi ca să vă iubesc.
Una-n deal și alta-n vale
Alta pe ulița mare
Și-uite că iarăși n-apuc
Nici măcar ca să mănânc
Că v-apucă dor și jale
Și noaptea e lungă tare.
Prima-i floare de mireasă
Bălaie floare aleasă
Și cu șorțul prins în brâu
Se spală seara la râu
Și-ți vine să te omori
Că miroase toată-a flori.
A doua-i mai subțirică
Fir-ai tu de ibovnică
Că ești rea cum nu-i nici una
Și mă-njuri numa’ de mumă
Că iar n-am venit la tine
Și iarăși e vai de mine.
A treia mă ține-n brațe
Aoleu ce mai viață
Și mă ține noaptea toată
Niciodată nu mă ceartă
Cu ea chiar m-aș însura
Dacă mintea m-ar durea
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat copleșit de atenția mai multor femei. El se plânge, dar în același timp pare să se bucure de situație, descriind farmecul fiecăreia.