Pă marginea uliți
Merg feciori a peți x2
Și să ducă Cătălinaș
La Ioană din Ciocaș.
Drumu-i lung și ptitruit
La Ioană-i îngrădit x2
Cu gard mândru din nuiele
Să nu poți trece pân’ iele.
Da ficiori nu să lasă
Ar sări și păste casă x2
Și-o sărit peste grădini
O scos porta din tâtâni.
Ca și-șes domne feciori
Merg la fete a peți x2
Și-s buieci bată-i norocu
Până ce-ș pun în cap clopu.
Că-s răi și blăstămați
Și de doruri îs mâncați x2
Dapoi după ce s-însoră
Să-nconjoră de tigneală.
– Da câte-o dată-ș amintesc cum era la fecioresc -.
Bine-i ca să fii fecior
Că-ți inima cu dor x2
Zâua tătă poți lucra
Sara la mândra-i umbla.
Că-i crepa ferestrile
Și-i țuca gurițele
Sensul versurilor
Cântecul descrie obiceiul feciorilor de a merge la pețit și dorința lor de a cuceri fetele. Evocă nostalgia vremurilor tinereții și libertatea de dinainte de căsătorie, când inima era plină de dor și serile erau dedicate iubirii.
