Axes – De La Raze Arzătoare la Nori Triști

I.
Îți zic adevărat,
Că nu aș fi stresat
M-aș ridica din pat și aș lăsa-o să mai doarmă
Și aș privi-o lung
Și-apoi aș scrie pe bilet, „plec și nu cred că mai ajung”
Nu o știu decât de 2 seri,
Da’ oricum nu am ajunge nicăieri,
Tricoul de pe scaun și ochelarii de soare,
Papucii de plajă pe picioare,
Am chef de plimbare și e cald, rău
Un prosop umed pe cap și go go go!
Domnișoara din recepție îmi zâmbește
Și mă oprește
Și-mi recomandă ceva rece de băut pentru drum
Și mie îmi vine s-o sărut da’ nu prea am cum
Da’ nici nu mă oftic
Și nici nu îi zic
Și plec cu ea în gând
Și mă surprind râzând,
Vreau să-mi aprind o țigară,
Caut bricheta în buzunar,
Uitasem c-am lăsat-o la bar
O domnișoara întinde mâna și-mi oferă un foc,
Îmi zice, că nu mă țin de cuvânt mai deloc.
Că am promis că mă las,
Îi simțeam tensiunea din glas,
A plecat, acolo am rămas
De fapt, totu’ a-nceput să se rotească,
Am rămas mască,
Încercam să înțeleg de unde poa’ să mă cunoască,
Gesticulație prostească,
Aveam secvențe, de parcă aș fi fost fumat,
Se trântește o ușă, îmi cade pixul din mână în pat,
Cineva mă sună, abia atunci îmi revin,
„Ne vedem peste o săptămână, când o să vin să-mi iau ce-a mai rămas
Să împărțim
A fost și rău și frumos,
E cam târziu să cântărim.”
Ref:.
Nu, nu ți-am cerut să te schimbi pentru noi
Dar nu mai pot să lupt pentru amândoi
Nu mai văd decât ochii tăi goi (hei hei!)
Deci nu pot să-ți cer să mă vrei înapoi.
II.
De la raze arzătoare la nori triști și încordați,
Într-un peisaj cu ochi înlăcrimați și derutați
Dau hip pe spice
Opresc negativu’
Dau berea pe mine că tremur
Și frica-i motivu’
Și noaptea vine să îmbine toate stările din mine,
Vrea să mă vadă la colț, pe vine
Umil
Deși i-am fost fidel ca un copil,
Cred că se răzbună că au fost și zile,
Când domnișoara care-mi oferea foc,
Găsea loc
Era un joc inocent
Acum nu mai e deloc,
Târziu m-am lămurit că n-ar fi trebuit s-o mint
Dar ca să nu mă complic prefer să nu zic ce simt
Și-am pierdut de-o gramadă de ori
Și-acuma plâng și mă trec fiori
Și nu dorm până-n zori
Și simt că vreau să mor, pentru prima oară,
Căci durerea mă doboară
Și n-am liniște interioară
Simt lovituri de cuțit în piept
Și mă lupt și mă-ntreb dacă-i drept
Și nu pot să accept
Aștept fără sens o minune la fel
Cum aștepta și ea și mă-ntrebam de ce nu îmi mai spune,
Comunicarea e elementară
Și ne-am lovit de lipsa ei pentru a nu știu cât-a oară
Și contribuția mea a fost uneori precară,
Însă nu e vinovat mereu cel care se declară,
Căci acum sunt cel care cară în spate,
Acuze fondate,
Decizii luate pe fond de ebrietate,
Lipsă, de solidaritate,
De continuitate în gesturi delicate,
Șanse neacordate,
Reacții dintre cele mai ciudate,
Momente agitate,
Toate adunate își găsesc finalitate
În relații destrămate și în piese dedicate.
Ref:.
Nu, nu ți-am cerut să te schimbi pentru noi
Dar nu mai pot să lupt pentru amândoi
Nu mai văd decât ochii tăi goi (hei hei!)
Deci nu pot să-ți cer să mă vrei înapoi.