M. A. C. S. – Vreau Să Spun

Prea stresată-i lumea, uită să zâmbească,
Toți se plâng că nu au bani,
Copii n-au cum să îi crească.
E ca un film 3D de prost gust
Din care sunt obligat zilnic să gust.
Și orice voce în plus, apel la umanitate
Se aude cu ecou, căci nu are spate.
Mulți o ignoră și trece neobservată,
Ca nevoile noastre, societate bolnavă.
Sistem bolnav, copii bolnavi,
Mă întreb dacă mă aude noua generație de sclavi.
În noi timpuri, noi, ne pierdem cu firea,
Căci prea multe otrăvuri ne corup mintea.
Și toți caută o ieșire, o ușă de scăpare,
Lăsând în urmă pe mulți fără apărare.
Toți trag să le fie bine, dar n-ajunge niciodată,
Mă întreb de ce visăm să ne ajungă bani pe viață.

REF: Vreau să-ți spun,
Că te iubesc
Și niciodată n-o să plec.
Acum ia-mi mâna,
Uită-te-n ochii mei
Și o să vezi
Că te iubesc
(Vreau să spun…)

E ciudat că strângi ca un nebun,
Când știi că nu vei strânge niciodată mai mult
Și niciodată n-o să fie destul.
Chiar mă mir că strângi ca un nebun.
Acum, da, știu, viitorul nu-i bun,
Dar nu vorbesc de viitor, ci vorbesc de acum.
Auzii și tu voci, glasul mulțimii
Cum urlă-n cor că mor de foame și vor.

Atentie și protecție ca și copii mici,
Căci ăștia ne-au adus la un rang de nimic
Și de la mic la mare vreau să aud cum strigă lumea
„Casa Poporului e casa altcuiva”.
Deja e culmea, îmi vine să râd când mă gândesc,
Lumea e așa de nebună încât crede în povești,
Când ăștia vin, ne mint și ne zâmbesc
Și tu suferi a doua zi, va fi bine, te iubesc.

REF: Vreau să-ți spun,
Că te iubesc
Și niciodată n-o să plec.
Acum ia-mi mâna,
Uită-te-n ochii mei
Și o să vezi
Că te iubesc