Ăsta e norocul meu.
E o minune, doar lucruri bune,
Se întâmplă zi de zi.
Dar numai mie, mi se întâmplă o mie,
Ale vieţii ghiduşii.
Pe o stradă mică, o bătrânică tot stătea şi se uita.
Cum am văzut-o,
Strada-am trecut-o
Dar mi-a spus că nu-şi dorea.
REFREN
Eu am intenţii bune
Dar nimeni n-a ‘nţeles
Nu, nu n-a ‘nţeles.
Dacă-i frig eu plec la o plimbare
E norocul meu.
Dacă iau umbrela este soare
E norocul meu.
Dar nu mă plâng este bine
Asta sigur se-ntâmplă cu oricine.
Poate se întâmplă şi cu tine.
E norocul meu.
Ăsta e norocul meu.
Autobuzul sau troleibuzul
Chiar nimic nu circula
Cu oboseala am ajuns la şcoală
Dar duminică era.
Cu nerăbdare mergeam la mare
Dar era septembrie
Şi la Mamaia începuse ploaia
Fiindcă toamna aşa e.
REFREN + Ăsta e norocul meu X 2 + REFREN
Sensul versurilor
Piesa descrie o serie de întâmplări ghinioniste, prezentate într-o manieră ironică și amuzantă. Vorbitorul acceptă aceste evenimente cu umor, considerându-le parte din "norocul" său personal.