Suteu „S. R. G.” Sergiu.
Strofa 1:
E cartea celor mulți scrisă cu patimă,
despre lumea noastră care se clatină,
fiecare lacrimă vărsată de cineva,
lasă urme adânci în suflet dacă-i simți durerea,
printre obstacole și mori de vânt zi de zi,
chiar și cei mai mici copii au darul de-a munci,
e un mediu de viață unde multe se învață,
unde nu se moare odată cu ultima speranță,
unde ziua de mâine se câștigă cu greu,
unde am învățat să stăm cu capul sus mereu,
majoritatea la o anumită vârstă se combină,
poate cad niște bani, poate chiar de-o mașină,
mulți au încercat și prea puțini au reușit,
dar nu au uitat de prima ușă pe care au ieșit,
fiecare cartier are o familie care se adună,
căci doar împreună poți lupta pentru o viață mai bună.
Strofa 2:
Cartierul ăsta a văzut multe, să știi,
câte ți-ar povesti dacă ar putea vorbi,
ai afla fiecare faptă, fiecare mișcare,
și adevărata față a celui ce-l numești frățioare,
ai afla trecutul fiecăruia din cartier,
și probabil că apoi nu i-ai mai saluta la fel,
însă până atunci ai să rămâi fără răspuns,
la aceste întrebări, căci trecutul e ascuns,
vezi tu, soarele ne dă lumină și căldură,
ca restul învățăm cu timpul să le luăm de la natură,
dacă ai avut o copilărie matură,
de aici înainte vei avea o maturitate dură,
dacă nu profiți de șansă și te mulțumești cu puțin,
dacă te împaci cu gândul că viața e un chin,
însă viața poate fi și frumoasă, nu crezi?
când familia e lângă tine ai să simți și-ai să vezi.
Refren:
De unde venim multe se învață,
maturizați de mici, copii educați de viață,
uneori chiar viața e cea mai mare hoață,
furându-ți fără sentimente ultima speranță.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre greutățile vieții în cartier, despre maturizarea timpurie și despre importanța familiei. Subliniază faptul că, deși viața poate fi dură, speranța și unitatea pot aduce o viață mai bună.