Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Ce rămâne de făcut
De făcut.
Undeva-ntr-un vis trecut
Am avut momentul nostru
Ce haos în mintea mea
Aș pleca sau n-aș mai sta.
Ca fluturii au zburat demult
Tu zâmbești și faci pe prostul
Din ceașca noastră de cafea
Aș mai bea, dar n-aș mai vrea.
Ce rămâne de făcut când tu și eu
Lăsăm iubirea la trecut cum dăm de greu
Ce rămâne de făcut
Când nu mai știu să te ascult.
Ce rămâne de făcut când inima
Îmi spune-n ritmul ei tăcut că vrea altceva
Ce rămâne de făcut
Când nu mai știu să te ascult.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Simt liniștea cum țipă înăuntru
Tu mult prea orgolioasă, eu prea mândru
Nu-mi dai pace ca o piesă de la Liviu, te și laud
Orice zahăr pui tu în cafea, e tot ca tine, amară.
Domnișoară, domnișoară
De ce ții să faci o dramă
Din orice chestie mică de ce trebuie să doară.
Orice zici, orice faci, mă omoară
Sinceritatea pentru mine-i scumpă
Da’ pentru tine o armă.
Ce rămâne de făcut când tu și eu
Lăsăm iubirea la trecut cum dăm de greu
Ce rămâne de făcut
Când nu mai știu să te ascult.
Ce rămâne de făcut când inima
Îmi spune-n ritmul ei tăcut că vrea altceva
Ce rămâne de făcut
Când nu mai știu să te ascult.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Tragem linie
Ce ne spunem când nimic nu mai e
Ce rămâne
Singuru’ adevăr e că ne-am iubit demult.
Nu, nu, nu te mai joci cu mine, doar cu nervii mei
Și nu mai știi să mă asculți sau pur și simplu nu mai vrei
Te uiți la mine și îl vezi pe fostu’
Trecutul nu-i prezent, ăsta e viitorul nostru.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Ce rămâne de făcut
De făcut
De făcut.
Ce rămâne de făcut când inima
Îmi spune-n ritmul ei tăcut că vrea altceva
Ce rămâne de făcut
Când nu mai știu să te ascult.
Ce rămâne de făcut.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de confuzie și neputință într-o relație destrămată. Ambii parteneri sunt prinși într-un ciclu de orgoliu și neînțelegere, incapabili să comunice eficient și să depășească trecutul. Se pune întrebarea retorică despre ce mai poate fi făcut când iubirea pare să se fi stins.