Gândul meu fuge la tine, de fiecare dată,
Și cu toate că n-am vrut, tu ești singura fată.
Ești singura care mi-a lăsat urme pe suflet,
Ești singura care știe să-mi fure un zâmbet.
Când mă privești în ochi, tot controlul îl pierd,
Am doar privirea ta în gând, dar nu pot să te iert.
Te-am iubit cât tot universul și tu m-ai dat uitării,
Îmi aduc aminte de când făceam dragoste pe malul mării.
Ne sărutam și doar în ochi mă priveai,
Puteam să-ți văd în suflet cât de bine te simțeai.
Îți plăcea să te mângâi și să-ți spun vorbe dulci,
Acum tot ce vrei e timpul înapoi să-l aduci.
Îmi spuneai de fiecare dată că mă vrei o viață,
Te mândreai că doar prin mine există a ta speranță.
Ai plecat, m-ai lăsat fără să te gândești la mine,
N-ai știut să mă înveți cum să trăiesc fără tine.
Aș fi lăsat totul, numai să fii fericită,
Acum aș lăsa totul, să te uit măcar o clipă.
Atunci când mă trezesc, îmi doresc să fii cu mine,
Dar cine știe pe unde ești, și cine e lângă tine.
Te vei mai întoarce, odată să te privesc?
Simt că fără asta, n-am să pot să mai trăiesc.
Era totul perfect, ne iubeam neîncetat,
Și într-un moment ai distrus tot ce am visat.
Nu am să te iert și nici n-am să înțeleg,
A fost alegerea ta, eu n-am putut să aleg.
Doar două rânduri ce mi-au tăiat respirația,
Nu poți să-ți imaginezi ce dureroasă a fost senzația.
Ai dispărut dintr-o dată, fără să-mi zici nimic,
Ai lăsat doar o scrisoare, băgată într-un plic.
(O fată)
Trebuie să te părăsesc, tu ești tot ce am iubit,
Sunt dependentă de tine și am să fiu până la sfârșit.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și confuzia provocate de o despărțire bruscă și neașteptată. Protagonistul se simte dependent de persoana iubită și incapabil să depășească pierderea, fiind copleșit de amintiri și regret.