Sdk – Fratele Meu

I.
Vreau să fiu din nou un mic copil, să nu am grijă,
Să mă joc toată ziua cu pustii, să nu-mi fie frică,
Să nu mă gândesc că n-am ce bea și ce fuma,
Sau să mă gândesc „oare ce face femeia-n p**a mea?”.
Nu vreau să mai trec prin astea, este foarte naspa,
M-am săturat în p**a mea, de tot ce-i în viața asta.
Asta-i viața, o panaramă c***s pe ea,
De ce a trebuit să trec tocmai eu prin toate astea?
Stau și-mi spun în fiecare zi, că n-are rost,
A trecut vremea de copilărie, e fără folos,
Acum sunt cu p***e, droguri și combinații, ce s*****z,
Și nu mai am timp să mă gândesc la alții, e dureros.
Trece timpu’ și mă tot gândesc că n-are rost,
Mai bine îmi văd de viața mea și redevin cine am fost.

II.
Trec zilele, trec ani și e tot mai rău,
În viața mea totul se sparge ca un bibelou,
Aud un ecou cum îmi spune „ești un mare nătărău”,
Nu e un ecou, e cel mai bun prieten al meu.
Îmi spune zi de zi, noapte de noapte,
„Prostia ta e ceea ce ne desparte,
E ceea ce ne face să ne certăm ca proștii
Și să nu ne dăm seama cine sunt prietenii noștri”.
Nu l-am ascultat și m-au terminat,
Asazis tovarăși cu care am umblat.
Și-au bătut joc de mine, și-au bătut joc de el,
Și-au bătut joc de ce-am clădit eu cu el.
Nu le-a păsat în p**a mea deloc,
De ce-am făcut pentru ei și în loc
Să ne mulțumească, ei ne fac pe față,
Adică pe la spate că n-au tupeul, frate.
Măcar dacă erau șmecheri și chiar vroiau
S-o facă ca șmecheri, nu cum ei făceau.

III.
Mădăline, ești fratele meu,
Ești cu mine și la bine și la greu,
N-am uitat și am încercat mereu,
Să fiu acolo când ți-a fost ție mai rău.
Versul ăsta îl dedic fratelui meu,
Ești omul ce m-a înțeles așa cum sunt eu,
Ești omul ce n-a dat în spate spre binele său,
Mă bucur că ești lângă mine, sper să fii mereu
Și să știi că ești și rămâi fratele meu,
Orice s-ar întâmpla, eu vreau doar binele tău,
Nu te gândi că vreau să-ți fac vreun rău.
Ești fratele meu și vei fi mereu,
Cel cu care râd și cu care beau.
În fiecare zi suntem amândoi afară,
Împreună cu sclavi ce ne înconjoară.
Adu-ți aminte iară, cum era afară,
Înainte de prostiile ce acum ne înconjoară.
Îmi aprind o țigară, trag și-ți spun iară,
Frate, nu uita, inamicii sunt în fața ta.