Hai c-afară asfințește,
Grigoraș nu se zărește,
Să iau mătura cea mare
Să mă duc să-i fac cărare,
Cărărușă pietruită
De Grigore bătucită,
Cărărușă luminată
De la drum să nu se-abată.
Și când o-nserat mai bine
Mi-o venit două vecine
Să-mi spuie că Grigoraș
Iar o plecat la oraș,
Grigoraș îi foc și pară,
S-o dus să-și cumpere iară,
Cu creițarii de boi
Își cumpără papuci noi.
Mi-am făcut de lucru-afară
C-aveam inima amară,
M-am dus să mă bată vântul,
La Grigore mi-era gândul,
Bine că s-o dus, am zis,
Că mi-o cumpărat bariz
Și bundiță cu dihor
Și-s fala nevestelor.
Și cum mergeam prin livadă
Grigoraș mă strigă-n grabă,
Taman venea de la târg
Obosit, dar fluierând:
– Nevestică, m-am gândit,
Anume m-am dus la târg,
Că eu nu vreau boi și casă,
Eu vreau nevastă frumoasă,
De-aceea ți-am cumpărat
Papuci noi, bariz vărgat
Și bundiță cu dihor
Să fii fala satelor.
Sensul versurilor
O femeie își așteaptă soțul, Grigoraș, care pleacă la oraș să facă cumpărături. El se întoarce cu daruri pentru ea, demonstrându-și dragostea și aprecierea.