Batǎ-l norocul sǎ-l batǎ,
Badea cu cureaua latǎ
Mi-o rǎsǎdit doru-n poartǎ
Nu mǎ pot duce la apǎ,
Când dau sǎ deschid portița
Doru-l strigǎ pe bǎdița.
Ia-ți, bade, dorul din poartǎ
Ca sǎ pot trece la apǎ,
Poartǎ-l iarna în cǎciulǎ,
Vara sǎ-l pǎstrezi la umbrǎ,
Și de-o trece-un an și-o varǎ
Sǎ vii, bade, sǎ-l pui iarǎ.
Sǎ-l rǎsǎdești în grǎdinǎ
Pân-o prinde rǎdǎcinǎ,
Rǎdǎcinǎ cu flori multe
Bǎdița sǎ nu mǎ uite,
Cât o trǎi pe pǎmânt
Sǎ nu uite ce-o iubit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de bădița ei. Ea își dorește ca dorul să fie plantat și îngrijit, simbolizând o iubire care să dureze.