Joacă bine, bade, hăi,
C-ăsta-i joc cu năbădăi,
Nu-i de vorbă, nu-i de stat,
Bate pasul îndesat,
Uite-o-n horă pe Catrina
Îți tot face semn cu mâna,
Mie-mi spună să mă duc
Și te calcă pe papuc.
Ciuboțică gălbioară,
Cin’ te joacă parcă zboară,
Tu știi rostul jocului
Și drumul oftatului,
Eu tot chiuiesc și joc,
Catrina se face foc,
Să se facă foc și pară
Cu bădița-s pân’ diseară.
Catrinuță, Catrinuță,
Lasă-te de-al meu bădiță,
Că bădița șuguiește,
Nu mai trage, tu, nădejde,
Tu, bădiță, nu te da
Jucătoarea n-o schimba,
Și mai las-o pe Catrina,
Numai ea îți poartă vina.
Sensul versurilor
Piesa descrie un joc popular plin de energie și voie bună, unde se manifestă și rivalități amoroase. Catrina este geloasă pe jucătoarea preferată a bădiței, dar acesta rămâne fidel partenerei sale de joc.