Îmi spui că plângi și mă privești în ochi
Și-aștepți să spun ceva,
Dar nu am glas și simt că dintr-o dată
E noapte-n mintea mea.
S-a spart ceva, s-a rupt ceva
Acum, adânc la mine-n suflet.
Aș vrea să strig,
Să spun că recunosc
Cât de naiv am fost
Și nu știam
Și nu știam
Că te iubesc atât de mult
Mă-ntreb ce-a fost în mintea mea
Cum de-am greșit
Ce-aveam în gând.
Și nu știam
Și nu știam
Că te doresc atât de mult
Abia acum când tu îmi spui că vrei să pleci
Deși târziu am înțeles
Că tu ești tot ce am
Că te iubesc.
Abia acum când vrei să-nchizi o ușă grea în urma ta
Am înțeles că pierd tot ce aveam
Mai bun în viața mea
Cum de-am crezut că te posed ca pe-un lucru oarecare
Aș vrea să strig, să spun că recunosc
Cât de naiv am fost
Și nu știam
Și nu știam că te iubesc atât de mult
Mă-ntreb ce-a fost în mintea mea
Cum de-am greșit, ce-aveam în gând?
Și nu știam
Și nu știam că te doresc atât de mult
Abia acum când tu îmi spui că vrei să pleci
Deși târziu am înțeles
Că tu ești tot ce am,
Că te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului după ce realizează că a pierdut pe cineva drag. Abia când persoana iubită vrea să plece, el înțelege cât de mult înseamnă ea pentru el și cât de naiv a fost să nu-și dea seama de asta mai devreme.