Ești fluture ireal, cu zâmbet genial.
Ești și om și umbră, ești și vis într-o lume sumbră.
Ești cer cu soare, ești și nor ce adesea dintr-o dată dispare.
Trăiești uneori neînțeles, iubești intens.
Apoi te transformi în scântei arse pe drum, ce zboară și rămâne doar scrum.
Apoi poți fi floare ce în suflet nici când nu moare.
By me Dannyy Danieele Dany
Sensul versurilor
Piesa descrie o persoană dragă, văzută ca o ființă complexă și efemeră, asemenea unui fluture. Vorbește despre transformare, iubire intensă și amintirea care rămâne chiar și după ce persoana nu mai este prezentă.