De ce, Doamne, ai lăsat,
Omul să cadă-n păcat?
Ne certăm, ne judecăm,
Prea multe lacrimi vărsăm.
Refren:
Vino, Doamne, și ne scoate!
Mila Ta le poate, toate,
Dintre frați poate mânia,
Și din om rău, dușmănia.
Omule, ce s-a-ntâmplat,
Cine mi te-a blestemat?
La străini le torni în cești,
Cu ai tăi, te dușmănești.
Refren:
Când dorul ți-e căpătâi,
Tot la soră fugi și spui,
Sângele apă nu se face,
Frate tot la frate trage!
Un război de ce-ar veni?
Că putem și-așa muri,
Când vezi ura dintre frați,
Și părinți la greu lăsați.
Refren:
Ori vezi copil omorât,
De cel care a fost făcut,
Sau îi vezi pe drum lăsați,
Nemâncați și dezbrăcați….
Refren:
Vino, Doamne, și ne scoate!
Mila Ta le poate, toate,
Dintre frați poate mânia,
Și din om rău, dușmănia.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea față de starea umanității, marcată de păcat, ură și suferință. Este un strigăt către divinitate pentru ajutor și iertare, subliniind nevoia de milă și reconciliere între oameni. Versurile reflectă o lume în care valorile umane sunt compromise, iar speranța se găsește doar în credință.