Foaie verde lămâiță
Șase pui de prepeliță
Au zburat după grăunță
Pentru a lor măicuță
Ca de-o săptămână-n coa, mai
Zace de-o boală grea, mai
Și nu mai poate să zboare
Să-și caute de mâncare
Ca de-o săptămână-n coa, mai
Zace de-o boală grea, mai
Și nu mai poate să zboare
Să-și caute de mâncare.
Aripioarele mă dor
Și nici vorbă să mai zbor, mai
Dragii mamei se cuvine
Să-ngrijiți și voi pe mine
Câte-un bob de fiecare
Ma va pune pe picioare
Ca și eu la rândul meu
Mama v-am crescut cu greu
Câte-un bob de fiecare
Ma va pune pe picioare
Ca și eu la rândul meu
Mama v-am crescut cu greu.
Șase zile au adus
Și departe mi s-au dus, mai
Au zburat și m-au lăsat
În nădejdea celuilalt, mai
Trece ziua, trece noaptea
Mi-e slăbită sănătatea
Și mă uit în lung și-n lat, mai
Puisorii m-au lăsat
Nu știu cât oi mai trăi
Azi ori mâine oi muri
Mor cu inima taciune
Ca n-am unul lângă mine
Sensul versurilor
Cântecul descrie suferința unei prepelițe bolnave, abandonată de puii săi. Ea își exprimă durerea fizică și emoțională, simțind că sfârșitul este aproape și regretând că este singură.
