Suflă vântule, hei hei, măi poreazule!
Și umple-mi năvoadele, hai, măi vântule!
Mare-nvolburată, apă-ntunecată
Când năvodu-ntind
Să-mi trimiți îndată, mare înspumată,
Peștii tăi de-argint!..
Întețește strunele, hai, măi vântule!
Și umple-mi barcazele, măi hoinarule!
Mare, maica noastră, marea mea albastră
Din adânc și plaur
Să-mi trimiți spre coastă, marea mea albastră
Peștii tăi de aur!..
Noaptea-ncet se lasă, hei, măi vântule
Du-mă iar spre casă, măi pribeagule!
Și pe Marea Neagră, lotcă hai, aleargă!
Du-mă lin pe val
Spre mândruța-mi dragă cu gura de fragă
Ce-așteaptă la mal..
Suflă vântule, hei hei, măi nebunule!
Întețește strunele, măi poreazule!
Și pe Marea Neagră, lotcă hai, aleargă!
Du-mă lin pe val
Spre mândruța-mi dragă cu gura de fragă
Ce-așteaptă la mal..
Și pe Marea Neagră, lotcă hai, aleargă!
Du-mă lin pe val
Spre mândruța-mi dragă cu gura de fragă
Ce-așteaptă la mal..
Sensul versurilor
Un pescar își cheamă vântul să-l ajute la pescuit, amintindu-și de mare și de iubita care îl așteaptă acasă. Cântecul exprimă dorința de a se întoarce la cei dragi după o zi de muncă pe mare.