Leagă-ți, puică, păru-n bine
Că m-ai omorât cu zile!
Leagă-ți, puică, păru-n bine
Că m-ai omorât cu zile!
Leagă-ți, puică, păru-n coc
Că m-ai omorât de tot!
Nu am liniște, nici somn,
Nu mai pot, puică, să dorm..
Când împletești coada stângă
Inima-ncepe să-mi plângă..
Nu plânge de dor și jale
Ci după coadele tale!
Când împletești coada dreaptă
Inimioara mea tresaltă;
De foc mare și dor greu
Mândro, după păru’ tău..
Și-am să trec Dunărea-not
Până la Chilia-n port
Tu să mă aștepți pe maluri!
Păru’ tău să curgă valuri..
Eu să-l mângâi, să-l sărut
Tot ce-i rău să uit, să uit;
Și să-ți prind, mândruțo, -n păr
Flori de nufăr și de dor..
Și când luna-ncet apare
Noi să ne scăldăm în mare,
Să plutim ușor pe ape,
S-avem ceru’ mai aproape..
Că ceru’ și stelele
Ne cunosc dragostile;
Luna, stelele și noru’
Ne-nțeleg, mândruță, doru’..
Că ceru’ și stelele
Ne cunosc dragostile
Luna, stelele și noru’
Ne-nțeleg, mândruță, doru’..
Sensul versurilor
Un tânăr este profund îndrăgostit de o fată, fiind fascinat de părul ei. El își exprimă dorința de a fi cu ea, idealizând-o și visând la momente romantice sub clar de lună.