Stelică – Snobismul Nopții

2015, în weekend se face seară,
bulevarde pline, mașini ce stau bară-n bară.
Lumini aprinse la vitrine cu siluete,
săgeți care patinează deja după colete.
Ei, miraj de seară plină de momente seci,
din moment ce de decenii tinde să se tot repete, deci
mândre tot mai false, trase de corsete,
în urmă toți greșiții la gât vor să se repete.
Cum zic de tablele voastre cu sigle scumpe,
vă umflați de parcă n-am avea aceleași umbre,
dezlegați din pivnițe-n oraș cu talent de tundre,
accesorii, amatorii, hashtag #mălași, mă iau fiori, vai.
Vă stimați ceasuri întregi, vrăjeli ce v-au
adus scumpi la bârfă și-amari gen c***a,
v-am văzut și-n vremea ce dădea pe-afară salteaua,
v-am văzut avuți și-apoi în cap hai, hai, hușcheaua.
Imaginea de seară din oraș e praf, constat,
cultura de-ntuneric apasă grav și
Toți baieții-s activi la masă și n-au grețuri,
după ce-au lins marmura din baie de nutrețuri
și toate femeile-s sintetic aranjate, apretate,
agitate, alcool merge orice calitate.
Apoi merge orice hotel la un semn discret din coate,
pare cunoscut sau parcă le-am văzut pe toate, man.
Încercați în draci cu Perrier, vă faceți baia,
v-am văzut pe toți la ochi cum vă arde văpaia,
minunați ca Strehaia, tot băgați moft, mamaia,
vile, cort, Summerland, aceiași, copți ai o foaie? AM
zis, trăiți avizi, scop bețiv, vacanțe crunt,
can-can da mama, sunt beată să nu v-aud,
pus anapoda-s sătul, trag semnale din trecut,
acum sunt greu de înghițit ca șampania de brut.
Mă mir acum că-ncetișor, ușor v-ați dat seama,
că din orice ciorbă la sfârșit rămâne zeama,
ați tras bine pe toți sclavii învățați cu lama,
las’ că-i bine acum să știți și voi cum se simte teama.
Vin tot felul de vremuri fără oameni, ce ciudat,
mă și întreb pe toți ăștia cine dracu i-a educat,
cine i-a luat f*t ani întregi de i-a stricat,
să ne mirăm la cafele că vremurile s-au schimbat, A?.
Am văzut milioane, miliarde, oameni, multe date,
dintre toți, soto, am stat de vorbă cu jumate,
cu mult tact, răbdare, am cumulat aciditate,
am citit ticuri, gesturi, faze, am ghicit fapte.
Am ieșit din circ, am decis, cu asta nu mi-e dor,
plin de porci, alt nivel, am stat, nu mai cobor,
zeci de secunde să-mi zică: BROO, NU poți doar fii un amator!
zeci, sute de săgeți le-am halit cu tot cu arcu’ lor.
Ca să-nțelegi ce zic, nu-i doar de fond mascara,
viețile-s pe buton, atât cât se întinde sfoara,
direcțiile-s greșite când te lupți constant cu moara,
când babele se piaptănă și-n ochi îți arde țara.
Văd ne-ncetat cercetați, dezlegați viitoru’,
cugetați la buget cras și vă-ncruntați vizoru-n
care străluciți gen licurici, arătați-mi calea-n
lumea-n care n-am dreptate când zic că OMU e intrarea.
Ce zici?! te ține să mă contrezi, vecine, zi?
deși n-ai fi crezut vreodată c-o să mă iau cu tine,
dezic cristale deja, caviare contemplu, mă știi,
deja îmi citesc gândurile pe buze la copii.
Deci merg mai departe, continuu vă suspectez
de lipsuri gen bun simț, furturi, și-o să notez
mult timp lucruri până o să demontez povestea
târfelor mele triste gen Garcia Marquez.
Am transmis mesajul și n-aștept validarea și
alte probleme-mi fac, justifică-mi chemarea.
Îmi fac tura ca la șah, de impact e mutarea,
chitit să fiu și parte, vreau să produc schimbarea.
Văd ne-ncetat cercetați, dezlegați viitoru’,
cugetați la buget cras și vă-ncruntați vizoru-n
care străluciți gen licurici, arătați-mi calea-n
lumea-n care n-am dreptate când zic că OMU e intrarea.