Țara astăzi vrea să spună,
Despre a voastră demnitate,
Voi ce stați în fruntea țării,
Și lipsiți de umanitate.
Pe scriptură ați jurat,
În fotolii când v-ați pus,
Ați făcut mare păcat,
Ați mințit prin tot ce-ați spus.
Și-ați ales demagogia,
Ați luat tot ce ne-am dorit,
Însă mai avem mândria,
Iar speranța n-a murit.
Suntem plebea rătăcită,
Pribegim prin țări străine,
Cerșetori de-o amară pită,
Și trăim de azi pe mâine.
Avem copiii nevinovați,
Parasiți în a lor țară,
Și bătrâni abandonați,
Pentru o pâine foarte amară.
Pentru toți și pentru toate,
Cât mai stați pe acest pământ,
Să dea Domnul s-aveți parte,
De al vostru jurământ.
De l-ați uitat, voi spune eu,
așa v-ajute Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă indignarea față de corupția și lipsa de umanitate a conducătorilor, care au uitat de jurământul făcut. În ciuda greutăților și a sărăciei, oamenii își păstrează mândria și speranța.