Nu mai am lacrimi să vars sau voce să zbier
Căci ecoul nu se mai aude-aici în cartier
Nu mai am forță să stau de unul singur pe picioare
Și nu mai pot spune un cuvânt fiindcă mă doare
Au trecut atâția ani și am pierdut prea multe
Am văzut cum mii de copii nu mai pot să asculte
Vocea tremurată a părinților terifiați de soartă
Și vorbele pe care nu o să le uite niciodată
Se ceartă pentru bani, se ceartă pentru alcool
Se ceartă pentru că a nu știu câta oară-n frigider e gol
Și rana-i adâncă ajunsă până-n sufletul lor
Iar speranța se lovește-n fiecare zi de covor.
Refren X2:
Doare mult prea tare să vezi o familie ce moare
Neputând să-și amintească zilele cu soare
Doare mult prea tare s-auzi o familie destrămată
Un copil ce plânge mereu după o mamă sau un tată.
Și eu am crescut la fel, singur, fără părinți
Doar cu amintiri ce mă făceau să strâng din dinți
Și poate ai trecut și tu prin asta uneori
Să nu ai posibilitatea de-a vedea-n culori
Să simți că mori de dorul a două cuvinte
Care să le-auzi în fiecare zi în minte
Un „te iubesc” să fie motivația ideală
De-a trece prin viața asta prea banală
Eu mă trezesc obosit în fiecare dimineață
Sperând că mama îmi va apărea în față
Ma va privi în ochi și-mi va spune „Te iubesc
Ești tot ce am pe lume, ești tot ce îmi doresc”
Dar nu s-a-ntâmplat și nici n-o să se-ntâmple
Fiindcă o problemă cauzează mult mai multe
Fiecare lacrimă aduce-o-ntreagă ploaie
Și fiecare gând încerc să-l pun pe foaie.
Refren X2:
Doare mult prea tare să vezi o familie ce moare
Neputând să-și amintească zilele cu soare
Doare mult prea tare s-auzi o familie destrămată
Un copil ce plânge mereu după o mamă sau un tată
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unui copil crescut într-o familie disfuncțională, marcat de lipsa afecțiunii și de amintiri traumatizante. Exprimă dorul profund după o familie unită și dragostea părintească pierdută.