Am o mie de gânduri despre cum trebuie să fie
Adevărata Românie care moare-n agonie
Că dacă era vie aveai motive să te bucuri,
Nu plecau frații din țară stăteau la cules de struguri
Și sorbeam vin din pocale,
Dar suntem pe-o cale greșită,
Unde cazi des în ispită,
Avem inima-mpietrită,
Și d-asta Chevron profită,
Fiindcă lumea nu-i unită,
Am fi în stare să ne săpăm între noi cu dinamită!
Sunt sătul să văd părinți muncind din greu pentru copii,
Dar niciunul nu ia-n calcul mediul-n care va trăi,
Și pun preț doar pe hârtii, eu știu că-ntr-o bună zi
Se vor trezi, sper să nu fie și
Mult prea târziu să fie și
Din visele frumoase cu mașini de lux și case
În realitate de coșmar unde respiri mult plumb și gaze
Da’ să știi că-n orice caz e mai bine să vezi azi erorile din sistem
Că nu prea mai e mult timp rămas, bai!.
Văd cum țara scade și nu doar în perimetru
Gaborii-s anti-popor mai îți dau headshot în centru
Iar dacă o să protestăm riscăm Bloody Sunday ca-n Dublin
Că sistemu’ te vrea mut ca filmele cu Charlie Chaplin’
Prin mass-media promovează, încoronează non-valori
Ca tu să-ți urăști poporul și să devii trădător
D-asta sunt mai din topor când tre’ să-mi fac prieteni noi
Că unii ar vrea să vadă cum fac bani și legat de un pietroi
Sau oricum ceva greoi, să cad sigur în plasa lor
Că-s falși actori, care au mare nevoie de cascadori
Și-o să cazi în caz c-adorm
Până la final stai treaz,
Că suntem înconjurați de criminali ca-n Alcatraz!
Sensul versurilor
Piesa exprimă indignarea față de starea actuală a României, corupție și inegalitate. Versurile îndeamnă la trezire și la luptă împotriva sistemului opresiv, avertizând asupra riscurilor de a deveni trădător și de a fi manipulat.