Stres – Inevitable (Strigăt Pentru Libertate)

Eram într-un bar la o masă,
Era prea frig afară să pot să stau pe terasă.
O chelneriță grasă și țâfnoasă,
Îmi varsă în pahar spirtoasa, închide sticla și-o lasă.
Era atât de sigură că o beau pe toată,
Că trecuse o clipă și venise cu nota de plată,
Și eu eram sigur, nu era prima dată,
De-aia cred că deja o învățasem pe față.
Nu trec multe minute de când achit,
Nici nu m-am mai chiti, eram plictisit,
Ceasu-brusc se oprește din ticăit,
Și ușile se izbesc de zid, adică se deschid.
Un fum gros se-ntinde pe parchet,
Ceasu’ începe să țînaie, da’ foarte-ncet,
Nu era defect, dar așa sunt cadrele în care intră un boss și vreau filmu’ să fie perfect.
Aud niște ciocate, de văd un malac,
În spatele lui un babac în parpalac,
Atmosfera, mă jur, e de neuitat,
Afara tună, fulgeră și norii-s ca Chuck.
Iau o gură de băutură din pahar,
Da-n secunda doi ăsta deja era lângă bar,
Bărmanu-i dă un pachet și-un dosar,
Le ia, iese afară și se suie-n cinciar.
2 zile mai târziu îl văd în Titan,
Ieșind dintr-un casino cu-n geamantan de bani,
Auzisem povestea lui de la un puștan,
Cică era mare baștan, omora pentru gologani.
Făcea trafic din câte am înțeles,
Omu’ neprins, deși era urmărit des,
Veneau mascați la el la ușă și ce crezi?
Dispărea fără urmă cât ai zice: Stres!
Dădea bilele cu kilele, și avea un verde cu miros de-ți dilată pupilele.
Era și proxenet, făcea banet prin vile de lux,
Dar să fi văzut ce șarmane erau copilele.
Mai știu că nu le dădea nici de mâncare,
Doar să le țină cât mai slabe pe domnișoare,
Am o poveste tristă pentru fiecare,
Cu poliție, salvare, zile de spitalizare.
El se cunoștea cu mulți judecători,
Peste tot la semafoare avea cerșetori,
Majoritatea erau bătrâni și minori,
Dacă vedeai cum îi bătea, mă jur, îți venea să-l omori.
Da’ vezi că fost o încercare dată-n bară,
Și cel care a încercat, a fugit din țară,
Îți trebuie o motivație foarte clară,
Să-l înfrunți că dacă dai greș, te omoară.
Era filat de mult timp, băiețașu’,
Și căutat de multă lume în tot orașu’,
Cunoscând zicala: „Orice nas, își are nasu'”,
Într-o zi cineva-nfipt în el cuțitașu’.
Am văzut ucigașu’-n oase și piele,
Părea să nu-i pese că intră-n belele,
Știi că mai devreme vorbeam de niște femele,
Ei bine, ăsta era fișu’ uneia din ele.
Sfârșitu’ e într-un mare mod evident,
Pe care încă nu-l descrie niciun complement,
Niciun aranjament de figuri de stil,
Deci morala-i că roata se-nvârte permanent.