Aș vrea să pot simți focul ce arde-n pieptul meu
Și mă-nalță ca un zmeu
Am o inimă de leu
Neînfricată, dedicată, vrea să vadă mai mereu
Ca un alizeu,
De zici că-s fiu de zeu ca și Perseu
Am trăit un sfert de secol printre oameni de tot felu’
Dar în prea puțini din ei am reușit să văd modelu’
Unii își vând drapelu’
Ca să-și ridice castelu’
Ăștia-mi strică tot pastelu’
De-asta vreau să-i văd la Bellu!
Știu că-mi risc și libertatea pe care nici n-am avut-o
Fiindcă alții ne-au vândut-o
Cu ei sunt rece ca Pluto
Lumea-i cimitir auto
Că-s înconjurat de fiare
Care văd în noi profit, îi vreau înconjurați de bare!
Am frați plecați dintre Carpați spre țări străine
Ca să le fie mai bine
Că suntem conduși de hoți
Care-au luat țara mea scumpă și vor s-o facă ruine
Mi-e rușine de Mihai, Ștefan, Corvine, și de strănepoți!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de patriotism și dezamăgire față de corupția din România. Artistul își exprimă curajul de a denunța nedreptățile și dorința de a vedea o schimbare în bine pentru țară.