Te simt, te aud, plutind pe-un râu de amintiri.
Culorile din casa mea s-au stins.
Doi pași, un drum și geamantan de amăgiri.
Viorile la radio ne-au prins.
Vorbele toate ploaia le-a stins. [zborul de noapte].
În zborul de noapte, cerul din mine.
Rupe tăcerea deasupra ta.
De-a fost iubire, nimeni nu știe.
Ziua de mâine va arăta.
Prin nori, granit, un ceas și decolez.
Luminile pe aripi s-au aprins.
În gând, înșir cuvintele de rămas bun.
Ne pierdem între mâine și cuprins.
Vorbele toate ploaia le-a stins.
În zborul de noapte, cerul din mine.
Rupe tăcerea deasupra ta.
De-a fost iubire, nimeni nu știe.
Ziua de mâine va arăta.
Te simt acum, te văd pe aici.
Doi pași spre cerul meu atingi.
Te aud prin somn, te gust prin ploi.
Mereu trezești în piept fiori.
Te simt acum, te văd aici.
Doi pași spre cerul meu atingi.
Te aud prin somn, te gust prin ploi.
Mereu trezești în piept fiori.
În zborul de noapte, cerul din mine.
Rupe tăcerea deasupra ta.
N-a fost iubire, nimeni nu știe.
Ziua de mâine va arăta.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de dor și regret după o despărțire, amintiri vagi și incertitudinea viitorului. Naratorul se simte pierdut între trecut și prezent, căutând răspunsuri în amintiri și sperând la claritate în viitor.