Steleverzi – Eu, Tu, și-o Mie de Cafenele

Eu mă pierd prin cafenele cu mine și n-am habar că merg agale, fără jenă, cu lumea în buzunar.
Un fișic de filme proaste, draga mea, să știi!
Că îngerii ăia drăguți îi țin închiși în poezii.
Credeam că zborul razant e doar în mine să-l am
Și când timpul trece greu mai dau un deget în cadran.
Că drama are culoare doar când doare ceva
Și filmele proaste-s tăiate în cioburi de acadea.
Îngeri cu bilete pentru ultimul zbor,
că e timp înaripat cu acte și se pierde lumea mea la un joc mizer de table.
Aud cafele reci, că mie nu-mi vorbesc străzile,
Cafenele-n care mă găsești, fumându-mi zilele.
Sunt locuri de zahăr ce-mi amestec în noapte
Și-aud un băiat cerând nota înainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi săruta genele cu buze crăpate.
Eram naiv și eu și știam să te cred
Azi n-am somn, dar am cafea și n-am ce face cu ea..
Și când n-am chef să te conving, îmi ies din fire și mă plimb,
Și beat de cofeină simt gustul oricărui zid.
Îmi amintesc de dame vechi și miresmele fine,
Îmbrățișări și vrăjeli fără pic de rușine.
Mai trag cuie cu necunoscuți din uși și o tot evit când vine oferind culcuș.
Timid, cu un „nu știu” pe buze eschivez ușor
Și mai sorb din noaptea asta, un pahar jumate gol.
Dor? Scuip pe el de dor, n-am chef, mă las purtat,
de trotuarele-n sidef, dezvelind zâmbete, inventând probleme, eu tu și o mie de cafenele..
Aud cafele reci, că mie nu-mi vorbesc străzile,
Cafenele-n care mă găsești, fumându-mi zilele.
Sunt locuri de zahăr ce-mi amestec în noapte
Și-aud un băiat cerând nota înainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi săruta genele cu buze crăpate.
Eram naiv și eu și știam să te cred
Azi n-am somn, dar am cafea și n-am ce face cu ea..